Complexul tematic UE: Cursul 5

În mod cert, extinderea este un subiect deosebit de complex. Aici nu este vorba doar de UE şi de statele ei membre – lucru arhisuficient în sine -, ci şi de anumite aspecte fundamentale privind organizarea relaţiilor dintre ţările europene după conflictul est-vest, de stabilizarea ordinii interne a statelor din centrul şi estul europei (TECE) etc. Încercarea, astfel, de a încerca să vă oferim o prezentare "completă", ar fi, din această cauză, sortită eşecului încă de la început.

Nu avem însă nevoie de o imagine completă, pentru că scopul urmărit de noi în acest curs se aseamănă celui care a stat la baza analizei noastre a dezvoltării UE. Misiunea noastră este aşadar, ca prin intermediul unei prezentări generale a dezvoltării procesului de extindere, să dobândim informaţii fundamentale cu privire la aspectele centrale ale acestuia, să aflăn care au fost forţele motorii, factorii de influenţă etc., pentru ca, mai apoi, să vă punem la dispoziţie un mic model, cu ajutorul căruia dvs. să puteţi urmări singuri toate celelalte fenomene legate de extinderea UE, atunci când faptele redate în această parte a complexului tematic nu vor mai fi de actualitate.

[începutul paginii]

Cursul 5 - perspective ştiinţifice

Dar de ce cunoştinţe şi instrumente avem nevoie pentru a ne îndeplini misiunea?

Model de analiză a procesului de extindere

În primul rând avem nevoie de un cadru de analiză, de un model care să ne ajute să ne descurcăm cu complexitatea realităţii şi să decidem care sunt informaţiile relevante şi, ceea ce este mai important, care sunt factorii care influenţează procesul de extindere.

Apoi mai avem nevoie să cunoaştem şi cursul evenimentelor, lucru pe care îl vom face în trei paşi.

Faza 1: De la prima cerere de aderare a Marii Britanii şi până la extinderea AELS

Mai întâi ne vom îndrepta atenţia asupra extinderilor trecute din 1961, când Marea Britanie a făcut prima cerere de aderare, şi până în 1995, când a avut loc aşa numita extindere AELS. Această prezentare ne va ajuta să trecem în revistă cele mai importante etape ale procesului de extindere, urmând însă să servească şi la studierea factorilor determinanţi după modelul propus.

Faza 2: Extinderea către est

În cel de-al doilea pas ne vom ocupa într-un mod asemănător cu cel propus mai sus - dar mai pe larg, având în vedere particularităţile, actualitatea şi repercusiunile acestei etape - de extinderea către est, de la 1 mai 2004, care a vizat nu mai puţin de zece state noi.

Faza 3: Procesul actual de extindere - Bulgaria, România, Croaţia şi Turcia - o analiză

În centrul celei de-a treia faze se află procesul curent de extindere, adică

	problemele rămase încă nerezolvate nici după semnarea Tratatelor de aderare, la 24.05.2005, cu cele două ţări candidate Bulgaria şi România;
	viitorul negocierilor cu Croaţia, amânate în martie 2005
	întrebarea spinoasă, la care s-a răspuns cu "nu" la referendurile din Franţa şi Olanda, precum şi la alegerile din Germania din septembrie 2005, dacă şi în ce condiţii Turcia ar trebui să se integreze în UE. Asupra acestui punct vom insista mai mult; în plus, vă vom explica cum vă puteţi folosi de instrumentul pe care vi l-am pus la dispoziţie, pentru a înţelege acest proces deosebit de complex şi pentru a vă încumeta chiar să formulaţi unele prognoze precaute privind dezvoltarea sa viitoare.