Particularităţi

În ceea ce priveşte particularităţile extinderii către est, trebuie menţionat în primul rând numărul ţărilor candidate, cu mult mai mare decât oricând. Acest număr mare de ţări a adus cu sine probleme majore de-a lungul negocierilor şi mai ales în ceea ce privea prezervarea intereselor interne ale Comunităţii. Iar aderarea efectivă nu a făcut altceva decât să amplifice în mod masiv caracterul deja eterogen al UE cu 15 state.

TECE, care au aderat în urmă cu câteva luni la UE, sunt cuprinse la nivel intern într-un proces fundamental de transformare. În acest proces sunt implicate şi instituţiile la nivel statal, administrativ şi economic, al căror rol mai trebuie încă definit pentru a putea corespunde economiei de piaţă şi care mai au încă un caracter extrem de fragil, nedefinit. Dar acestea sunt instituţiile care trebuie să funcţioneze într-un mod desăvârşit în vederea realizării şi controlării structurilor UE! Iar aceste puncte administrative slabe urmează a întâmpina probleme - chiar şi în cazul celor mai avansate candidaturi - la aplicarea politicii structurale, de exemplu.

La toate acestea se adaugă şi nivelul scăzut de dezvoltare economică al noilor membri, care vor necesita o susţinere de lungă durată, date fiind cele aproximativ 32 de procente BIP pe cap de locuitor faţă de media UE. Astfel, UE va deveni în urma acestui val de extindere o comunitate de state în curs de dezvoltare.
Aceste lucruri sunt poate puţin prea generale. În cele ce urmează vom încerca să oferim câteva exemple mai concrete, indicând astfel problemele pe care le-a adus acest val pentru UE. Problemele cele mai evidente sunt în domeniile politicii agrare şi structurale - vom putea observa acest lucru comparând câteva cifre.

Dar să clarificăm mai întâi problema enormelor diferenţe în ceea ce priveşte nivelul de trai. Chiar şi în UE momentului de faţă există diferenţe mari între statele membre. Produsul intern brut (PIB) din Danemarca este, de exemplu, cu un sfert mai mare decât media UE (125%), în timp ce Portugalia şi Grecia nu se pot lăuda decât cu jumătate din media înregistrată (50%). Polonia şi Ungaria, două din cele mai evoluate ţări candidate, nu au decât jumătate din PIB-ul acestor două cele mai sărace state membre ale UE!

Ei bine, dacă aceste două ţări ar fi tratate în domeniul politicii agrare şi structurale în mod egal cu Portugalia şi Grecia, acest lucru ar aduce anual cheltuieli suplimentare de aproximativ o treime din bugetul total al UE (în 2004, cca. 100 miliarde Euro)! Partea leului ar reveni, în aceste condiţii, politicii agrare. Iar acest lucru are legătură, printre altele, cu faptul că în Polonia — după cum am spus, una dintre cele mai avansate ţări candidate — o cincime din populaţie activează încă în acest sector — în comparaţie cu media UE, de 5 procente.

Aceste exemple sunt de ajuns. Credem că ele vă oferă o imagine suficient de clară asupra dimensiunii greutăţilor întâmpinate în acest proces, demonstrând, că în contextul extinderii UE, trebuie demarate reforme cuprinzătoare.

Această pagină web cu privire la educaţia politică a fost concepută de a gora-wissen, "Gesellschaft für Wissensvermittlung über neue Medien und politische Bildung" (GbR) din Stuttgart. Pentru întrebări şi sugestii cu privire la conţinutul acestei pagini vă rugăm să ne contactaţi.