|
Factori determinanţi ai extinderii către est
|
Unanimitatea, prevăzută în Tratat |
Şi în
cazul extinderii către est sunt importante,
în ceea ce priveşte interesele şi poziţiile
adoptate de statele membre,
dimensiunile conţinute de
schema de analiză explicată de noi la
începutul cursului 5:
unanimitatea, prevăzută în Tratat, precum şi
necesitatea obţinerii aprobării
Parlamentului în UE, precum
şi – o contrapondere în ţările candidate –
necesitatea obţinerii acordului cetăţenilor
în cadrul referendurilor. Consecinţele
acestor fapte au fost negocierile şi
procesele decizionale, care au durat mai
mult de un deceniu.
|
|
Interese sectoriale |
La toate acestea
s-a mai adăugat
şi anumite interese sectoriale afectate, adică, la
modul concret:
afectarea statelor membre, care profitaseră mult până în acel moment
de transferurile din politica agrară şi structurală şi care, din
acest motiv, se opuseseră mult timp extinderii.
|
|
Interese naţionale |
Apoi au mai fost,
bineînţeles, şi interesele
„naţionale“, adică capacitatea statelor membre de a
exercita influenţă asupra deciziilor, fapt care a ieşit la iveală,
de exemplu, în disputa privind calibrarea voturilor în noua
Constituţie.
|
|
Capacitatea decizională a sistemului UE |
Şi, în fine,
sistemul Uniunii ca atare,
şi mai ales structura sa instituţională, felul în care sunt luate
deciziile în interiorul său, precum şi capacitatea sa decizională.
|
|
Tensiune extindere <> aprofundare |
Consecinţe:
Încercarea de a împiedica aceste consecinţe negative ale extinderii
să se materializeze prin elaborarea unei Constituţii potrivite. Şi
astfel am ajuns la ultimul punct, la tensiunea dintre extindere şi
aprofundare.
|
[Autor: Prof. Dr. Wolfgang Schumann]
[începutul
paginii]
|
