|
Cursul 4: Instituţiile
sistemului cu multiple nivele al UE
|
Retrospectiva cursurilor precedente |
În cursurile
precedente ne-am ocupat cu analiza dezvoltării procesului de integrare.
Am încercat astfel să vă mijlocim informaţiile necesare, acest lucru
nereprezentând însă scopul primordial al îndeletnicirii noastre, el
fiind mai curând un instrument pentru identificarea problemelor
fundamentale care apar în contextul UE, încercând totodată să ne facem
şi o imagine asupra posibililor factori determinanţi şi a modelelor de
dezvoltare din cadrul procesului de integrare. În cele ce urmează vom
încerca să sistematizăm rezultatele cele mai importante pe care le-am
obţinut. Care au fost problemele principale, elementele deosebite care
caracterizează UE? Am putut constata,
|
|
Particularităţile UE |
- că CECO, CEE,
CE şi UE sunt forme noi şi unice de cooperare;
- că există o
formă specială de coexistenţă a elementelor supranaţionale şi
interguvernamentale;
- că s-a
înregistrat o dezvoltare notabilă a cooperării, de la cea limitată
la anumite sectoare, la una atotcuprinzătoare şi de la o cooperare
interstatală, la una supranaţională;
- că multe
măsuri nu au putut fi implementate decât cu o întârziere de decenii
întregi;
- că cercul
statelor membre s-a extins enorm.
|
|
Subiectul Cursului 4 |
În acest curs
vom analiza în amănunt sistemul instituţional al UE, concentrându-ne
aşadar pe primele două constatări, şi vom încerca să vedem mai clar care
sunt elementele noi din acest sistem şi unde putem identifica tendinţe
supranaţionale ori interstatale. Astfel, avem trei obiective clare
pentru cursul 4
|
|
Obiectivele Cursului 4 |
- în primul rând
trebuie să dobândim o imagine de perspectivă asupra trăsăturilor
cele mai importante ale structurii UE, şi mai ales asupra acelor
caracteristici care au condus la clasificarea acesteia ca
organizaţie supranaţională, a unei organizaţii, diferită de
relaţiile pur interstatale sau de clasicele organizaţii
internaţionale.
- în al doilea
rând, trebuie să luăm în calcul şi contextul general, precum şi
enorma complexitate a acestei structuri. Acest lucru înseamnă că nu
ne putem opri la nivelul supranaţional, trebuind să includem în
analiza noastră şi statele membre, şi, în fine,
- în al treilea
rând, trebuie să supunem analizei noastre şi toţi cei trei piloni,
adică nu doar CE, ci şi Politica Externă si de Securitate Comună (PESC),
precum şi cooperarea din domeniul Justiţiei şi al Afacerilor
Interne, întrucât atât structura instituţională cât şi "regulile de
joc" sunt cu totul altele, în fiecare dintre aceste trei domenii.
|
[începutul
paginii]
|
De ce sunt implicate toate domeniile? |
Dar de ce trebuie să luăm
în considerare toţi aceşti factori şi toate aceste
nivele - în fond, nivelul supranaţional este suficient
de complicat? Să ne uităm mai îndeaproape la schema de
mai jos:
Schema ne arată că, pe de
o parte, la nivelul UE, sunt reprezentaţi şi participă
la luarea deciziilor actori de la nivel naţional şi
sub-naţional - vezi guvernele naţionale, în Consiliul UE
şi în Consiliul European, adică în structuri centrale;
guvernele sub-naţionale, în Comitetul Regiuniloe;
asociaţiile, în Comitetul Economic şi Social. În plus,
cetăţenii statelor membre aleg deputaţii din Parlamentul
European.
Pe de o altă parte, putem
observa faptul că deciziile UE, "legile" acesteia,
funcţionează în mod direct, având caracter obligatoriu -
la fel ca legile naţionale -, în statele membre, iar
acest lucru, într-o măsură din ce în ce mai mare. Să ne
gândim doar la faptul că în ţările din zona Euro, însăşi
guvernele statelor membre au renunţat la competenţele
deţinute în ceea ce privea domeniul deosebit de
important al politicii monetare!
Cu alte cuvinte: Cele trei
nivele sunt atât de strâns angrenate, încât trebuie
analizate împreună. Din acest motiv, în sferele
ştiinţifice se vorbeşte despre "sistemul UE" sau
despre "sistemul cu multiple nivele al UE".
|
[începutul
paginii]
Luând în considerare toate aceste fapte, am structurat cursul 4 după cum
urmează:
|
Structura UE
1: |
- Vom supune atenţiei noastre
nivelul supranaţional, concentrându-ne asupra instituţiilor, a
persoanelor ce lucrează în ele, asupra sarcinilor ce revin acestora,
precum şi asupra colaborării lor cu alte instituţii. Primele
instituţii vizate aici vor fi cele care formează triunghiul
instituţional Comisie – Consiliu – Parlamen.
|
|
Structura UE
2: |
- Prin prezentarea Curţii Europene
de Justiţie şi a Consiliului Europei vom completa imaginea nivelului
supranaţional.
|
|
Structura UE
3: |
- În continuare vom vorbi despre
premisele structurale esenţiale şi despre alţi factori determinanţi
importanţi din cadrul politicii comunitare a statelor membre, adică
despre nivelul naţional.
|
|
Structura UE
4: |
- În încheiere, ne vom dedica
analizei celui de-al doilea şi al treilea pilon, adică a Politicii
Externe şi de Securitate Comună, precum şi a cooperării în domeniul
Justiţiei şi Afacerilor Interne. Care sunt organele centrale, cum
conlucrează acestea, cum sunt distribuite sarcinile între Uniune şi
statele membre şi cum sunt luate deciziile comparativ cu CE —
acestea sunt problemele centrale în acest capitol.
|
| Bilanţ: |
- Vom încerca, în fine, să
sistematizăm elementele cele mai importante rezultate din analiza
structurii UE.
|
[Autor: Prof. Dr. Wolfgang
Schumann]
[începutul
paginii]
|
