|
| |
Nivelul naţional
|
UE ca sistem cu multiple nivele |
Atunci când se vorbeşte
despre structura instituţională a UE, lucrurile se
rezumă de cele mai multe ori la enumerarea organismelor
Uniunii, a modului în care sunt alcătuite ele, la
sarcinile pe care le preiau acestea, precum şi la felul
în care îşi desfăşoară activitatea. De ce această
perspectivă este insuficientă, perpetuând o impresie cu
totul greşită asupra UE,
vă explică schema de mai jos.
Schema ne arată că, pe de
o parte, actorii de la nivelul naţional şi sub-naţional
sunt reprezentaţi şi la nivelul UE, luând parte la
procesul de luare a deciziilor - guvernele naţionale, în
cadrul Consiliului UE şi al Consiliului European,
guvernele sub-naţionale, în Comitetul Regiunilor,
asociaţiile, în Comitetul Economic şi Social, şi, mai
mult, populaţia din ţările membre ale Uniunii aleg
deputaţii din Parlamentul European.
Pe de o altă parte mai putem vedea şi că deciziile UE, "legile"
acesteia, sunt aplicate din ce în ce mai mult, în mod
direct - la fel ca şi legile naţionale - în interiorul
statelor membre. Să ne gândim doar la faptul că în
ţările din zona Euro, însăşi guvernele statelor membre
au renunţat la competenţele lor din domeniul politicii
monetare, atât de importantă pentru suveranitatea
naţională! De aplicarea acestor legi nu răspunde însă
administraţia UE, ci administraţiile locale, regionale
şi naţionale.
Cu alte cuvinte: Cele trei nivele sunt într-atât de
strâns angrenate, încât trebuie, în mod necesar, să fie
analizate împreună. Din acest motiv, în discuţiile
ştiinţifice se foloseşte sintagma "sistemul cu multiple
nivele al UE".
[începutul
paginii]
|
|
Problemele definirii nivelului naţional |
În tot cazul, analiza
nivelului naţional este deosebit de dificilă, din cauză
că ne este greu să definim cu exactitate care sunt
structurile, actorii şi ceilalţi factori determinanţi
pentru politica comunitară condusă de statele membre la
"nivel naţional". Nu dorim şi nici nu trebuie să studiem
întregul sistem politic al fiecărei ţări din totalul de 25
de state membre, ci doar acele elemente care participă
la procesul decizional al UE şi la aplicarea politicilor
Uniunii.
Un al doilea motiv pentru acest lucru ar fi că aceşti
factori trebuie sistematizaţi în aşa fel încât să reiasă
şi diferenţele esenţiale în acest punct dintre statele
implicate. |
|
Factorii determinanţi ai politicii UE din
statele membre (nivel naţional) pe scurt
Factori relativ stabili şi factori
relativ modificabili |
Schema de mai
jos reprezintă o încercare de a soluţiona întrucâtva această problemă.
Pentru a sistematiza factorii determinanţi, am încercat în primul rând
să deosebim între factorii relativ stabili, adică factorii care
nu se modifică deloc sau foarte puţin pe termen lung şi factorii
supuşi modificărilor pe termen scurt. Această deosebire este, din
punctul nostru de vedere, esenţială pentru analiza noastră. Dar de ce am
mai ales şi un al doilea criteriu de împărţire, şi anume, după
specificul naţional şi cel politic?
 |
|
Factori specifici anumitor domenii
politice şi factori specifici naţionali |
Să ne gândim în primul
rând la cele aflate în capitolul despre nivelul
supranaţional: există o mare măsură de diferenţiere
funcţională, adică dimensiunile politicului în cadrul CE
sunt de o importanţă capitală. În alt doilea rând
trebuie să avem în vedere diferenţele considerabile
dintre domenii de la un stat membru la altul. Astfel,
raporturile dintre actorii din politica agrară sunt cu
totul altele decât în cadrul politicii mediului. În
plus, în cazul politicii agrare domneşte de regulă o cu
totul altă "ideologie", atunci când — indiferent de
politica orientată în principiu după economia de piaţă —
sunt acceptate şi practicate intervenţii masive ale
statului.
[începutul
paginii] |
|
Contextul analitic |
Dar ce înseamnă
toate aceste lucruri dacă le aplicăm asupra Comunităţii? Înseamnă că
chiar dacă factorii specifici unei anumite ţări sunt foarte diferiţi,
poate exista totuşi în anumite domenii o măsură destul de mare în care
ei se aseamănă, fapt care poate înlesni sau poate face posibilă
cooperarea. Un exemplu pentru asemănarea în anumite domenii politice
specifice — în sensul acceptării unor intruziuni masive a statului în
agricultură — există în Politica Agrară Comună, care a fost atrasă încă
de la început în această cooperare, dovedind trăsături puternic
supranaţionale. Iar un exemplu cu privire la diferenţele înregistrate la
nivelul domeniilor politice specifice este politica socială; în acest
caz, cooperarea nu s-a impus decât la sfârşitul anilor 80, acest domeniu
fiind marcat de accente eminamente interstatale. |
|
Factori relativ stabili specifici
naţionali |
Dar să trecem
acum la determinanţi şi în primul rând la factorii specifici relativ
stabili. Vom vorbi în acest sens despre doi factori care au de-a face
direct cu Comunitatea, şi anume sistemul decizional şi poziţiile
fundamentale adoptate faţă de Comunitate. În ceea ce priveşte
sistemul decizional al CE, observăm că există trei dimensiuni
importante, pe baza cărora au apărut diferenţe majore între statele
membre:
 | distribuirea competenţelor între
puterea executivă şi cea legislativă. Aici poate fi constatată o
influenţă foarte scăzută a Parlamentului în cazul Franţei, şi una
enormă, în cel al Danemarcei. O influenţă considerabilă, care mai
ales în contextul unei populaţii daneze mai degrabă sceptice cu
privire la CE şi mai ales atunci când trebuie decis cu unanimitate
de voturi, poate avea repercusiuni importante asupra politicii şi
dezvoltării întregii UE. |
| felul în care este coordonată
politica CE. Franţa, cu metodele ei rigide şi centralizate de a vota
activităţile politice din cadrul CE, pe de o parte şi Germania, care
se distinge printr-un grad ridicat de autonomie la nivelul
ministerelor sale, precum şi printr-o fragmentare suplimentară
prevăzută de regulamentele federale, pe de cealaltă, reprezintă două
extreme în acest sens. În ultimii ani s-a putut constata totuşi o
tendinţă generală de a trece de la un sistem de supra-coordonare la
o independenţă din ce în ce mai mare a actorilor din domeniile
politice, politica UE îndepărtându-se, în statele membre, din ce în
ce mai mult de statutul de "politică externă". |
| raporturile dintre nivelul
naţional şi subnaţional. Cât de important este acest aspect o arată
de exemplu situaţia din Germania, mai exact sistemul federal al
acestei ţări: landurile au dobândit prin Tratatului de la Maastricht
şi prin introducerea noului articol 23 din Constituţia germană,
puterea de a influenţa în mod semnificativ politica CE. Şi aici
transpar diferenţe fundamentale faţă de o politică externă obişnuită.
|
|
|
Diferite poziţii fundamentale faţă de
UE |
Cât de diferite
pot fi poziţiile fundamentale, adică modul în care anumite
persoane înţeleg felul în care ar trebui structurată cooperarea din
cadrul CE la nivel instituţional - în echilibru perfect între
supranaţionalism şi interstatalitate -, poate fi constatat în mod
paradigmatic comparând Marea Britanie cu Danemarca, pe de o parte, şi
Germania şi Italia, pe de cealaltă. Aceste diferenţe joacă, se înţelege,
un rol important în cazul apariţiei unor probleme fundamentale sau a
revizuirii Tratatelor şi s-au accentuat într-un mod considerabil, aşa
cum am văzut în
Cursul
3,
după extinderea către est şi includerea în Uniune a 10 noi state membre.
[începutul
paginii] |
|
alţi factori relativ stabili specifici
naţionali |
Atât despre
aceşti factori importanţi, relativ stabili, cu specific naţional. Nu vom
insista aici asupra trăsăturilor generale ale sistemelor din statele
membre. Printre acestea s-ar număra, printre altele, prevederile
constituţionale, structurile şi cadrul instituţional, cultura şi
orientările politice. Rămân importante în continuare diferenţele în
această privinţă dintre statele membre, precum şi efectele acestora.
Este totuşi important să observăm că diferenţele cu o pondere mai mare,
ca de exemplu cele la nivel politic, s-au diminuat pe parcursul
cooperării, astfel că s-a putut produce o oarecare aliniere, aliniere
care a făcut posibilă realizarea unui proiect de amploarea uniunii
monetare. |
|
factori relativ stabili specifici anumitor
domenii |
Ne vom referi pe
scurt şi la factorii relativ stabili specifici anumitor domenii.
Cercetarea comparativă a sistemelor s-a preocupat în ultimii ani în mod
intensiv cu relaţiile dintre actorii de la nivelul unor anumite domenii
politice, din reţelele policy-ului, constatând faptul că aceştia
au capacitatea de a influenţa în mod decisiv producţia politică din
domeniul de care aparţin — inclusiv politica referitoare la CE —. Acest
fapt a fost dovedit în mod clar într-un studiu cu privire la politica
mediului din cadrul CE. Dacă şi în ce măsură se ajunge la derularea unei
politici CE în interiorul unui anumit domeniu politic şi cum arată în
mod concret acest lucru, depinde aşadar în mare măsură de
compatibilitatea reţelelor policy din statele membre.
Ideologiile specifice unui anumit domeniu — adică viziunile
fundamentale asupra modului în care ar trebui să fie politica dintr-un
anumit domeniu — sunt importante în măsura în care, dacă acestea se
aseamănă în toate statele membre, pot deschide porţile în vederea unei
cooperări, făcând posibil acest lucru în pofida diferenţelor
substanţiale înregistrate la nivelul factorilor specifici fiecărei ţări,
ca de exemplu în cazul poziţiilor fundamentale faţă de CE. Exemplare în
acest sens ar fi politica agrară, despre care am vorbit deja, dar şi
proiectul pentru piaţa internă, la care Marea Britanie s-a declarat
dornică să participe, în ciuda renunţării nedorite, dar imperios
necesare, la principiul unanimităţii, pentru că ideologia presupusă de
acest proiect —o economie de piaţă liberă şi competiţie, în general şi
deregularizare în special — erau principii care se potriveau cu cele ale
Marii Britanii. |
|
factori relativ modificabili |
În încheiere
trebuie amintiţi şi factorii relativ modificabili. Despre aceştia
nu vom vorbi totuşi mai pe larg. Faptul că guvernele pot avea viziuni
diferite asupra politicii europene, că ele reacţionează în faţa unor
dispoziţii şi opinii de actualitate, a situaţiei economice şi a
presiunii problemelor şi că toate acestea îşi lasă amprenta asupra
politicii CE, dincolo de angrenajul nivelelor şi a modalităţilor
decizionale despre care am aflat în aceste capitole, este dovedit, de
exemplu, de schimbările de guverne din Marea Britanie, Franţa sau
Germania din cea de-a doua jumătate a anilor 90. |
[Autor: Prof. Dr. Wolfgang
Schumann]
[începutul
paginii]
|
