|
Subiectele conferinţei interguvernamentale
din 2000 |
Decizia de a organiza o nouă conferinţă
interguvernamentală a fost luată încă de la începutul lui iunie
1999, adică doar la o lună de la intrarea în vigoare a
Tratatului de la Amsterdam, cu ocazia întrunirii Consiliului
European la Köln, fapt care a confirmat încă o dată dinamica
excepţională a dezvoltării. Această conferinţă urma să aibă loc
în anul 2000 şi să aducă în discuţie problemele care nu putuseră
fi rezolvate la Amsterdam, şi anume:
 | dimensiunile şi compunerea Comisiei; |
|
distribuţia voturilor în cadrul Consiliului; |
|
o posibilă extindere a deciziilor luate cu
majoritate calificată şi, în fine, |
|
alte probleme cu privire la modificările
aduse Tratatului rezultate din aceste "left-overs" sau din
aplicarea Tratatului de la Amsterdam. |
| la toate
acestea s-a adăugat, la mijlocul anului, un nou subiect, şi
anume cooperarea sporită, adică posibilităţi de
integrare graduală. |
|
|
Contextul conferinţei
interguvernamentale |
Ce rezultate a
avut această conferinţă interguvernamentală, care au fost dispoziţiile
cele mai importante din Tratatul de la Nisa, ce modificări a adus acesta?
Vom răspunde pe larg la toate aceste întrebări, pentru că Tratatul de la
Nisa este fundamentul constituţional în vigoare al UE.
După cum putem vedea şi în cursul 5, negocierile de la această
conferinţă interstatală au fost purtate în contextul negocierilor de
aderare curente cu un total de doisprezece state şi cu scopul de a
introduce unele modificări care să asigure faptul că Uniunea îşi va
păstra capacitatea de acţiune şi în condiţiile unei baze aproape duble
de membri. În acest sens, s-au discutat mai ales cele cinci puncte
amintite mai sus. |
|
Dispoziţiile Tratatului de la Nisa
Alcătuirea Comisiei |
În ceea ce
priveşte dimensiunile şi alcătuirea Comisiei, Tratatul a
prevăzut ca
fiecare stat membru să delege, începând cu anul
2005, doar un singur membru al Comisiei. Odată cu aderarea celui
de-al 27-lea stat membru (Bulgaria şi România), numărul
comisarilor urmează a fi limitat (sub 27). În vederea asigurării
unui tratament egal pentru toate statele membre, va fi introdus
un sistem prin rotaţie.
[începutul paginii] |
|
Distribuţia voturilor în Consiliu şi
majoritatea calificată |
În ceea ce
priveşte cele două probleme strâns angrenate - distribuţia
voturilor în Consiliu şi extinderea deciziilor luate cu
majoritate calificată - Tratatul a prevăzut ca, în cazul a
cca. 30 de dispoziţii, majoritatea calificată să înlocuiască
unanimitatea, anumite domenii de interes central fiind
totuşi excluse din această hotărâre.
În plus,
începând cu 22.11.2004, data intrării în funcţie a Comisiei
Barosso (vezi Etapa 7), voturile din cadrul Consiliului
urmează a fi recalibrate. Pe viitor, majoritatea calificată
va fi atinsă în următoarele condiţii:
| dacă decizia
primeşte un anumit număr de voturi, acest număr urmând a fi
reevaluat după fiecare nouă aderare, |
|
dacă majoritatea statelor membre
este de acord cu această decizie şi |
|
dacă această majoritate însumează
cel puţin 62 procente din totalul populaţiei Uniunii (acest lucru
este verificat la cererea unui stat membru). |
 |
|
"Left-overs" de la Tratatul de la Amsterdam |
Pentru Parlamentul European,
Tratatul de la Nisa a prevăzut — după cum o arată şi
schema de mai sus — o redistribuire a locurilor, fapt
care a avut ca efect o oarecare echilibrare a
reprezentativităţii deputaţilor din fiecare ţară, pe de
altă parte această prevedere reducând numărul
deputaţilor la un maximum de 732 - toate acestea pentru
a asigura bunul mers al activităţilor desfăşurate în
Parlament.
[începutul paginii]
|
|
Cooperare sporită |
În fine, ultimul din cele cinci puncte centrale ce au
făcut obiectul dezbaterilor de la Nisa, şi anume cooperarea
sporită. Rezultatele în acest caz pot fi rezumate după cum
urmează: obstacolele apărute în calea cooperării sporite vor fi, pe
viitor, mai uşor de surmontat, fapt ce va contribui, fără îndoială,
la evitarea blocajelor existente la nivelul anumitor domenii. În
schimb, nu va fi posibilă aplicarea acestui principiu ca instrument
de aprofundare în vederea atragerii unor noi domenii politice.
Pentru că limitările la care este supusă această cooperare la
nivelul tuturor celor trei piloni rămân, în continuare, mult prea
rigide.
[începutul paginii] |
|
Evaluarea Tratatului de la Nisa |
Atât despre inovaţiile aduse de Tratatul de
la Nisa. Cum pot fi însă evaluate rezultatele acestor
dezbateri în cadrul dezvoltării UE? Aici trebuie să
înţelegem faptul că nu s-a reuşit decât în mod superficial
şi formal crearea premiselor pentru demararea procesului de
extindere. Dacă privim toate aceste lucruri mai îndeaproape,
putem observa chiar faptul că, odată cu Nisa, viitorul
Uniunii a fost mai degrabă şi mai mult încărcat.
|
|
Ipotecă structurală: îngreunarea
deciziilor luate cu majoritate calificată |
Acest lucru are legătură, în primul rând, cu
faptul că liniile conflictuale dintre statele membre s-au arătat
mai puternice ca niciodată, fiecare stat luptând pentru apărarea
"intereselor naţionale" într-un mod şi el, la rândul lui, unic
în istorie. Acest lucru va avea însă consecinţe deosebit de
serioase, mai ales din perspectiva atmosferei de lucru,
reflectându-se totodată şi în rezultatele repurtate la Nisa,
care au împovărat viitorul EU cu puternice deficite structurale.
Să ne gândim doar la deciziile luate cu privire la Comisie, care
par să fi involuat faţă de cele luate la Amsterdam, sau la
împiedicarea luării deciziilor cu majoritate calificată. |
|
Nici o premisă creată pentru extindere |
Acest lucru mai
înseamnă şi că –
după cum şi-au formulat în mod just, în opinia noastră, opiniile,
majoritatea observatorilor – nu au fost create în nici un caz
premise suficiente la nivel instituţional şi procedural pentru
apropiatul val de extindere. |
|
Anularea puterii de împotrivire a statelor membre |
În ansamblu, trebuie avut în vedere că
dezbaterile de la Nisa nu au servit în nici un caz la
ameliorarea capacităţii de acţiune şi de decizie a UE, ci, mai
degrabă, la anularea puterii de împotrivire a unora dintre
statele membre. Iar acesta este un fapt important în
determinarea factorilor determinanţi şi ai modelelor de
dezvoltare din cadrul procesului de integrare. |
|
Consecinţe:
o nouă încercare de rezolvare a problemelor înainte de extindere |
Toate aceste
deficite au fost într-atât de evidente, încât practic imediat după
summitul de la Nisa
a fost luată
hotărârea de a întreprinde o nouă încercare de a soluţiona
problemele urgente înaintea potenţialei extinderi, care urma să
cuprindă ţările din Europa Centrală şi de Est (TECE). Mai multe în
acest sens, în analiza următoare - Etapa 7. |
